“Da”-ul tau poate sa-ti schimbe viata !
Uneori un simplu ,,da” iti poate schimba perspectiva asupra vietii si poate transforma obisnuitul în ceva palpitant si plin de experiente noi si frumoase.
Asa s-a întamplat cu noi. Am spus ,,da” provocarii de a primi în casa noastra familia Kramer si colegii nostri de scoala veniti în Iasi cu un proiect prin care se dorea sa se vesteasca Evanghelia de la om la om în parcuri. In câteva ore casa noastra, altadata atât de linistita, s-a transformat pentru 6 zile într-o adevarata tabara de misiune. Un adevarat furnicar în care s-au facut planuri, s-au împartasit dorinte si experiente noi cu oamenii nemântuiti si cu Dumnezeu.
Desi la început putini tineri din adunare pareau ca doresc sa participe la acest proiect totusi începând cu a 2-a zi entuziasmul si dorinta de a vorbi cu oamenii despre Dumnezeu au devenit molipsitoare. În fiecare seara în adunare s-a învatat un curs despre cum sa ne împartasim credinta în Domnul Isus altora. În fiecare seara, dupa curs, s-au format 12 echipe a câte 3 persoane care au abordat oamenii în parc cu ajutorul unui sondaj de opinie despre Dumnezeu si sensul vietii.
S-a discutat în mod personal cu aproximativ 250 de persone. Pare uimitor, nu-i asa? În doar 4 zile 250 de oameni au auzit Evanghelia. Ma întreb cât timp ne-ar trebui sa aducem la adunare 250 de prieteni, vecini sau rude??
Oamenii au fost deschisi pentru Evanghelie. Unii mai mult, altii mai putin. Unii au fost miscati pâna la lacrimi, altii au fost mai retinuti în a se deschide sa vorbeasca cu oameni de alta credinta decât cea ortodoxa dar tuturor li s-a vorbit despre Dumnezeu în mod personal.
Si copiilor li s-a vestit Evanghelia în parc prin jocuri si lectii biblice. Au fost copii care au reusit sa-si scoata parintii în fiecare seara în parc pentru a participa la orele de copii.
Poate ca e timpul sa renuntam la vechiul obicei de a astepta ca oamenii sa ne caute. E timpul ca tu si eu sa mergem la oameni sa le vorbim despre ce a facut Hristos în viata noastra.
Înca din prima zi am simtit ca în lumea spirituala se tulbura apele. S-au ridicat voci care ne-au acuzat de prozelitism religios.În ultima zi chiar s-a interzis orice activitate cu copiii în parc desi multi copii si parinti au protestat.
Multi din parintii tinerilor care au mers în parc în cele 12 echipe mi-au spus ca ceva s-a schimbat în copiii lor. Tineri care altadata nu aveau curajul de a vorbi despre credinta lor sau care considerau ca oamenii nu vor sa stie despre Dumnezeu ,,asa ca ce rost are?” au devenit în câteva zile tineri plini de entuziasm si dorinta de a continua aceasta lucrare, au descoperit ca oamenii vor sa afle despre Isus Hristos. Mai mult de 87% din cei chestionati recunosc ca nu au siguranta vietii vesnice dar ar dori sa o aiba, sa fie siguri ca-si vor petrece vesnicia cu Dumnezeu.
Oamenii vor sa-l gaseasca pe Dumnezeu dar nu stiu cum sa o faca. Ai curajul sa-L marturisesti pe Hristos colegilor, vecinilor, oamenilor cu care vii în contact. Ai curajul sa fii un altfel de tânar!
Dupa 5 zile peste casa noastra s-a asternut din nou linistea. Familia Kramer împreuna cu copiii lor au plecat spre Sibiu iar colegii nostri fiecare spre casele lor. Dar ceva a ramas cu noi. A ramas dorinta de a continua aceasta lucrare cu tinerii din adunarea noastra.
Evanghelia poate transforma vietile oamenilor. Trebuie doar sa ai curajul sa o spui mai departe!
Spune si tu ,,DA” provocarii de a împartasi altora credinta ta în Hristos!
Prodan Renata (student)
~ Marturii ~
Pentru mine a fost o mare provocare sa ma implic în aceasta activitate de evanghelizare. Daca la început aveam temeri si indoileli, când am mers “pe teren” si am intrat în contact direct cu oamenii teama si indoiala au disparut… Mi-am dat seama ca printre noi sunt oameni care-L cauta pe Dumnezeu… oameni care au atâtea întrebari fara raspuns… si asta pentru ca mie de cele mai multe ori prea putin îmi pasa… Doresc ca Domnul sa ne sensibilizeze si sa ne ajute sa putem continua ceea ce am început în aceste zile.
Gabriela Acatrinei
Doresc să continui această lucrare de evanghelizare pentru că ştiu cât de mare nevoie au oamenii de Dumnezeu şi cât de nesiguri sunt cu privire la vieţile lor… În ciuda slabiciunilor mele vreau sa spun celor din jur Evanghelia şi să-i ajut să gasească acea pace ce o pot experimenta doar în Domnul Isus!
Claudia Stoica
Pentru mine a fost o experienţă plăcută să vestim Evanghelia oamenilor care nu cunosc Cuvantul lui Dumnezeu. Am avut o vreme insorită şi in cele 4 zile am simţit că Dumnezeu a lucrat la inimile oamenilor. Mi-a fost un pic frică şi ruşine la început dar am reuşit să trec peste ele. Oamenii se bucurau că cineva vrea să-i asculte şi să vorbească cu ei despre astfel de lucruri. Îmi doresc să mai fie astfel de evanghelizari.
Anca Atasiei
Vreau să le mulţumesc celor care au iniţiat această tabără. N-am mai participat la o asemenea evanghelizare şi idea mi-a surâs de la inceput. Probabil a fost elanul începătorului! Am rămas surprinsă să văd că oamenii, colegii şi prietenii cu care m-am întâlnit sunt interesaţi de Dumnezeu şi că au multe întrebări fără răspuns. Cu credinţa că Cel ce ne-a trimis nu ne va lăsa de ruşine şi cu ceea ce El a facut în viaţa mea doresc să-L marturisesc mai departe pe Hristos.
Emma Pintilie
Emoţiile, teama si nesiguranţa m-au copleşit numai la gândul că va trebui să vorbesc despre Dumnezeu unor oameni total necunoscuţi. M-am alăturat echipei şi am mers în Copou unde aveam să constat că El deja pregatise terenul… Uşi deschise, oameni deschişi şi chiar dornici de astfel de discutii, au îndepărtat din inima mea teama şi îndoiala şi au facut loc curajului şi dorinţei de a le spune cât mai multe despre Dumnezeu. În ce mă priveşte, aş vrea ca cele 4 zile de evanghelizare să fie doar un început în această “aventură a credinţei”. Fie ca Dumnezeu să dea la o parte orice piedică şi sa şoptească fiecăruia: “Şi TU poţi face asta!”
Roxana Bura
Personal am rămas profund impresionat privind la oameni şi la nevoia lor după Dumnezeu. Am reuşit să trec de zidurile fricii şi ale ruşinii, încurajat fiind de lacrimile şi setea oamenilor după Dumnezeu. Sunt bucuros pentru ce am realizat împreună cu Domnul şi cu fraţii mei şi doresc să continui această lucrare.
Costel Stoica
Deşi nu a fost prima oară când am ieşit să stau de vorbă cu oamenii aici la Iaşi l-am experimentat pe Dumnezeu într-un mod unic şi personal. Lucrul care m-a surprins în mod plăcut a fost că am întâlnit oameni care chiar aveau nevoie să audă mesajul evangheliei şi chiar şi-au exprimat aprecierea pentru cea ce facem prin mesaje de genu: “faceţi un lucru bun”, “Dumnezeu v-a trimis, am avut impresia că sunteţi îngeri în timp ce îmi vorbeaţi”. Am amintit aceste câteva reacţii ale oamenilor nu cu scopul de a mă lăuda ci pentru a scoate în evidenţa nevoia acută de răspândire a evangheliei. Aş fi total nesincer dacă nu aş aminti faptul că au fost şi împotriviri dar chiar şi acele reacţii de respingere ne-au arătat faptul că le păsa de viaţa lor spirituală şi sunt foarte precauţi doar că au avut o percepţie greşită în legătură cu ceea ce făceam noi. A fost un timp în care a trebuit să ies din barca siguranţei şi comfortului meu şi să păşesc cu Domnul pe ape.
Samuel Soldan (student)
In urma cursului de instruire si a lucrarii de evanghelizare pe strada, alaturi de cei de la “Pacea”, am reusit sa-mi inving teama de “a fi martor al Lui Hristos”, iar in inima mea s-a aprins un foc care as vrea sa arda vesnic.
Victor Ciobotaru
Pentru mine aceasta experienta a fost una inedita… Nu as fi crezut vreodata ca un om, care a iesit in parc, pentru cateva momente de relaxare, este dispus sa fie antrenat intr-o discutie despre Dumnezeu. Cunoscand faptul ca multi ieseni sunt extrem de refractari fata de discutiile ce sunt focalizate inspre Dumnezeu, nu mica mi-a fost surprinderea cand am constatat ca printre ei, s-au regasit oameni, care au participat activ la discutie, iar chestionarul nostru s-a transformat ulterior intr-o discutie interactiva, despre viitorul vesnic al celor chestionati… Astfel, teama mea cu privire la faptul ca oamenii nu sunt dispusi sa auda vorbindu-se despre Dumnezeu, decat in cadrul Bisericii ortodoxe, nu a fost justificata. Si mai mult decat atat, Dumnezeu mi-a aratat ca puterea Lui ma ajuta sa fac lucruri care nu mi-as fi imaginat vreodata ca le pot face, si anume, sa ma opresc langa o persoana, pe care nu o cunosc, si sa o provoc sa participe la o discutie ce-L are in centrul atentiei pe Dumnezeu. Daca initial mi-as fi dorit sa fug cat mai departe de o astfel de actiune, acum teama mea nu mai are aceeasi intensitate…desi inca exista, dar astfel am sansa sa-L las pe El sa-mi ia teama, si sa mi-o transforme in curaj si in responsabilitatea ce o am fata de oameni.
Delia Stoica
